mai 11, 2020

Schimbări de comportament la copii în pandemie: cauze și soluții pozitive

Ai observat schimbări de comportament la copii de când a început pandemia? Află care sunt cauzele, dar și cum să-ți ajuți copilul în această perioadă stresantă pentru toți.

Primele săptămâni de carantină au fost un șoc pentru părinți, dar copiii erau cei mai fericiți de situație: peste noapte, școala și grădinița s-au închis, pot dormi dimineața pe săturate, se bucură de mâncarea mamei și gustări atunci când le vine pofta, iar mami și tati sunt mereu acasă la dispoziția lor. Dar, odată cu prelungirea regimului de carantină și lipsa interacțiunilor cu prietenii, mulți părinți au început să observe cum se intensifică crizele copiilor.

Eu nu sunt o excepție: fiica (6 ani) a început să bată recorduri la câte crize nervoase manifestă zilnic. A devenit necooperantă, nu vrea să urmeze programul zilei, refuză să facă temele de la grădi, o rogi frumos să facă asta și cealaltă, dar în răspuns e ignorare. Se ceartă mai des cu fratele său (11 ani) și în final avem și conflicte frecvente între ei. Și acest tablou se manifestă în fiecare zi, unele fiind mai intense și atunci simt că o iau razna.

Știai că în această perioadă se raportează o intensificare a abuzului asupra copilului, părinții ajung să țipe mai des, să dea palme mai multe, apar mai multe conflicet părinte-copil? Cu toții suntem stresați și toți au dreptul să simtă frustrarea, așa că ar fi injust să ne așteptăm de la copii să se comporte de parcă nu s-a întâmplat nimic. Ei tot au dreptul în a-și exprima frustrarea și anxietatea.

Să crești un copil necesită mult efort emoțional, dar să crești un copil în pandemie este extrem de dificil. Noi nu prea am avut ocazii să petrecem non-stop timp cu copiii. Asta se întâmplă doar în vacanțe de familie sau în concediu de maternitate. Acum însă avem alte circumstanțe: nu poți apela la bonă sau la bunei, nu poți merge la terenuri de joacă, să te vezi cu prietenii, grădinițele și afterschools sunt închise.

Chiar dacă micuții nu ascultă știrile și nu prea înțeleg ce se întâmplă și, aparent, ar trebui să fie fericiți acasă cu mami mereu, oricum creierul lor percepe anumite schimbări în viața lor.

Cum percep copiii situația prezentă?

Ei nu-și pot vedea colegii și profesorii din cauza izolării sociale.
Rutina zilnică s-a dat peste cap și activitățile s-au anulat.
Nu se pot juca cu prietenii și nu pot chema prietenii de familie acasă.
Nu pot vizita locuri interesante, să meargă la petreceri, la terenuri de joacă sau să frecventeze activitățile sportive.
Petrec non-stop timpul cu frații (și doar cu ei) și ajung să se sature unul de altul.
Exact ca și noi, copiii sunt îngrijorați de un pericol invizibil pe care ei încă nu au capacitatea să-l înțeleagă.
Ei simt emoțiile părinților care se stresează din cauza impactului crizei asupra bugetului familiei și că sunt 24/7 cu copiii.
Părinții sunt nervoși în rolul lor de profesor.

Uneori, trebuie să ne oprim și să privim lucrurile din perspectiva copiilor – lumea cărora s-a întors pe dos, exact ca și a adulților. Dar diferența este că adulții au capacitatea să proceseze toate aceste schimbări și înțeleg că nu va dura o veșnicie. Dar copii nu pot anticipa altfel lucrurile și trăiesc emoții puternice.

Iar atunci când copilul nu poate procesa emoții mari, acestea se „scurg” în alte moduri. Deoarece copiii încă nu au capacitatea de a-și verbaliza emoțiile, ei își descarcă emoțiile prin comportamentele care nouă nu ne plac.

Deși ne-ar plăcea ca cei mici să vină la noi și sa ne comunice despre stările și gândurile care le preocupă într-o manieră calmă, însă creierul lor încă nu are această abilitate. Așa că emoțiile lor se vor exterioriza prin conflicte, furie, țipete, sfidare sau lacrimi.

Dar orice comportament al copilului este o cale prin care îți comunică despe nevoile sale sau că ceva nu merge bine în viața sa interioară.

Deseori ne pare că comportamentele copiilor sunt o acțiune intenționată, dar, de fapt, sunt simptome ale anxietății sau o cale de a-ți comunica că unele nevoi nu sunt satisfăcute. Dar, atunci când părintele alege să studieze procesele neurologice la copii, va înțelege mai bine mesajul din spatele comportamentelor (aici recomand cartea „Creierul copilului meu” de Dr. Daniel Siegal).

Curs-Online pentru mame „Cum să capăt mai multă răbdare cu copilul meu. Nu vreau să mai țip!” începe din 25 mai. Află mai multe detalii despre calea spre o mamă mai calmă AIC I .

În două cuvinte despre creier

Comportamentele și reacțiile copiilor sunt dominate de partea emoțională a creierului; partea logică fiind încă imatură și are nevoie de ani mulți până ajunge la maturitate (până la 20 ani). Copiii încă nu au abilitatea să-și controleze emoțiile, respectiv nici comportamentele.

Amigdala – partea emoțională a creierului, ne protejează prin instincte de supraviețuire. Iar aceste circumstanțe mențin amigdala într-o stare reactivă și percepe mediul ca fiind periculos, deoarece creierul uneori are dificultatea de a destinge pericolul real de cel perceput. Iar atunci când amigdala este suprasolicitată, creierul copilului intră în stare de alertă continuă, ceea ce înseamnă un sistem nervos mai vulnerabil.

Iată ce schimbări de comportament au semnalat părinții la copii în pandemie:

Copilul sfidează, răspunde înapoi, conflicte între frați, gelozie mai accentuată.
Furie și ostilitate – atunci când creierul emoțional este în stare de alertă, un copil este mai predispus să fie iritat și reactiv.
Dificultatea de concentrare, motivație și productivitate scăzute, dezorganizare, gânduri pesimiste, devine închis în sine – în cazul copiilor mai mari.
Refuzul de a face ceva “Nu vreau să fac asta”, “Nu mă poți impune!”, “Vreau întăi să mă joc, să privesc TV”. Ignorarea (refuzul) instrucțiunilor este un mecanism de apărare, dar deseori părinții o percep ca sfidare sau ofensă în adresa sa.
Plânge mai des și de la lucruri minore, crize nervoase mai frecvente și mai explozive.
Dorință excesivă de validare: “Crezi că sunt un copil bun?”, “Oare mă descurc la acest desen? Nu-mi iese nimic bine!”, “Sigur mă iubești la fel de mult ca și pe fratele meu?”. Anxietatea deseori ne face să credem că ceva nu e în regulă cu noi.
Cere mâncare des (sau poftă de mâncare scăzută), dureri de burtă – sistemul digestiv încetinește pentru a conserva energia necesară creierului pentru a face față anxietății.
Dificultatea de a adormi, treziri nocturne frecvente, vorbitul prin somn – e și din cauza unui program de somn dezorganizat, dar și timp depășit în fața ecranelor.
Devine mai atașat, mai lipicios, mai mârâit
Se scapă în chiloți (atât pipi, cât și caca) sau udă patul noaptea.

La general vorbind, aceste comportamente sunt firești și fac parte din procesul de dezvoltare psiho-emoțională. Doar că în această perioadă se pot intensifica sau deveni mai frecvente.

Gestionarea acestei probleme presupune nu doar tehnici de a opri careva comportamente, ci necesită strategii proactive, dar și schimbarea atitudinii, care ar reduce probabilitatea acestor comportamente.

Strategii pozitive pentru gestionarea comportamentelor negative la copii

1. Ai grijă de starea ta fizică și emoțională
Ca să poți avea grijă de familie, trebuie să ai grijă de tine. Atunci când ești stresată, devii mai reactivă și mai puțin tolerantă. Încearcă diverse căi de a-ți ține nivelul stresului sub control. Și nu uita să ai grijă de tine, de gândurile tale și de timpul tău, care probabil a devenit aproape inexistent. Dar găsește zilnic 5-10-15 minute pentru a face ceea ce-ți aduce plăcere și echilibru interior și timp cu tine însuți.

Urmează cele 13 obiceiuri pentru a deveni o mamă mai calmă

2. Las-o mai moale cu regulile
Nu putem pretinde că viața e neschimbată și să ne așteptăm ca copiii să urmeze aceleași reguli. Totul e dat peste cap, așa că devino mai flexibilă față de anumite reguli și redu cerințele față de copil. După, toate vor reveni la regulile vechi. Important e să menții regulile de bază care nu pot fi negociate pentru a evita haosul total (dinții spălați, fără telefoane la masă sau în pat înainte de culcare etc). Astfel vei preveni multe frustrări și conflicte.

3. Menține rutina
Copiii se simt securizați atunci când ziua are o previzibilitate, o structură, exact precum o aveau la grădiniță sau la școală și cu diverse activități. Nu trebuie să fie un program strict cu ore și activități – cel puțin să fie o consecutivitate de activități zilnice.

4. Încearcă să nu alimentezi isteriile – nu reacționa preț de câteva minute. Copilul are nevoie să se descarce de emoții, așa că lasă-l să plângă, să țipe, să facă crize (atâta timp cât nu rănește pe cineva). Nu lua personal aceste reacții, dar empatizează-l.

5. Ignoră
Nu orice comportament are nevoie de atenție. Cu cât îi dăm mai multă atenție comportamentelor negative, cu atât mai mult au tendința de a se repeta, mai ales dacă tinzi să acorzi mai puțină atenție comportamentelor pozitive. Lasă situațiile minore să treacă neobservate și nu lăsa să te enerveze. Nu e niciun beneficiu în a discuta și a ține morală pentru orice comportament care nu îți place.

6. Accentuează comportamentele pozitive
Arată-i că observi comportamentele sau gesturile pozitive, mulțumește-i, laudă (nu doar „Bravo!”, dar “Am observant cât de frumos te jucai cu surioara; Vai, ți-ai spălat dinții fără să-ți amintesc!”). Atunci când dai atenție comportamentelor pozitive, chiar și celor minore, motivezi copilul să se comporte mai bine și are dorința de a le repeta.

7. Încearcă să nu forțezi să facă temele, să mămânce etc.

Vezi care e Motivul adevărat pentru care mamele țipă la propriul copil

8. Ascultă, întreabă
Întreabă mai des cum se simt, dacă se simt bine acasă, ce ar vrea să mai adaugați în rutina zilei. Este important să menții comunicarea deschisă și lasă-i să vorbească. Chiar dacă nu îți va răspunde, copilul va auzi că ai observat că trece printr-o perioadă mai dificilă, că ai grijă de el/ea.

Căi de conectare și relaxare pentru a-i umple rezervorul emoțional

Părinții sunt mai stresați decât în condiții normale, iar mamele sunt deja epuizate fiind mereu cu copiii în preajmă, fără să aibă timp pentru a-și satisface propriile nevoi. În consecință, copilul se simte deconectat de părinte, iar asta e mereu cauza comportamentelor negative.

1. JOACA
Joaca este cea mai bună cale pentru a te conecta cu copilul. Prin joacă, creierul se detensionează și se eliberează de emoții negative, mai ales cele care implică hârjoneală: bătaia cu perne, cu „bulgări” de ciorapi, de-a trânta, de-a prinselea – orice joacă care generează chicoteli e un antistres pentru copil și părinte. Copiii învață multe prin joacă, așa că nu-l presa acum cu fișe și teme de la grădiniță/școală.

Vezi acest joc interactiv de învățare a alfabetului

2. MIȘCARE ACTIVĂ
Nivelul hormonului stresului e sporit, de aceea e nevoie de mai multă mișcare pentru a elimina stresul. În multe țări deja sunt permise plimbările afară, dar poți face mișcare și în casă: dansați, faceți sport, alergați, săriți, grădinăriți etc.

3. PLIMBĂRI AFARĂ, dar nu uitați de dinstanța socială.

4. TIMP ÎN DOI
Organizează să petreci zilnic 15-20 min timp exlusiv cu copilul în care să fii 100% prezentă și să nu fiți întrerupți de alți copii, celălalt părinte, telefon, TV, apoi rânduiți-vă cu soțul și cu celălalt copil. Lasă-te ghidată de copil și implică-te la maxim în joaca lui/ei. Copiii devin mai cooperanți atunci când au parte de acest timp special cu părintele.

Află cele 10 moduri prin care să te conectezi cu copilul de 4-7 ani

5. EXERCIȚII DE RESPIRAȚIE – pune mâna ta pe burtica copilul și numără-i respirațiile (4 inspiră – pauză – 4 expiră). Pot să-i propui „Acum să umflăm balonul din burtica ta”.

6. VIZUALIZARE
Mulți copii au în această perioadă dificultatea de a adormi, așa că ajută-l prin Vizualizare. Copilul se culcă în pat și închide ochii, iar tu descrii diverse tablouri pozitive și colorate pe care el să și le imagineze. De exemplu: „Te plimbi într-o grădină plină cu flori și iarbă verde și auzi păsările ciripind. Te descalți și pășești pe iarbă. Se apropie de tine un iepuraș pufos și îl iai în brațe, îl mângâi. Ce culoare are iepurașul? Apoi găsești un coș cu fructe. Ce fructe sunt în coș?” etc. Copilul adoarme mai ușor cu mintea relaxată având aceste experiențe imaginare pozitive.

7. JOACA CU APA ȘI ACTIVITĂȚI CREATIVE – sunt o cale perfectă de calmare a sistemului nervos. Poți alege să faci baie împreună cu copilul, să vă stropiți și râdeți.

8. JOURNALING
Pentru copii mai mari – sugerează-i să scrie zilnic într-o agendă (caiet) despre toate emoțiile, întâmplările, gândurile, planurile. Este o cale perfectă de a se elibera de emoții negative. Dar nu uita că copii mai mari au nevoie de conectare în aceeași măsură ca și cei mici. Nu-l/o lăsa să petreacă prea mult timp în fața ecranelor, ci conectează-te și vorbește cât mai mult cu el/ea.

Încearcă 80 de activități pentru copii 9+ și adolescenți în carantină

Oare pe calea asta nu ignorăm comportamentele rele și prin „neacțiune” (adică fără pedepse) le încurajăm? Nu, aceste nu sunt comportamente rele, ci este o cale prin care copilul îți arată că lumea lui interioară e cu picioarele în sus și el nu știe cum să-ți comunice, ceea ce-l copleșește emoțional. Copilul are nevoie de ajutorul tău! Atunci când îi răspunzi unui copilul stresat cu empatie și susținere, sentimentul de siguranță sporește, ceea ce scade din tensiune.

Vă doresc multă răbdare în această criză globală fără precedent, luați doar ce-i mai bun, chiar dacă e o perioadă dificilă și creați-le amintiri frumoase copiilor. Multă sănătate vă doresc!

Ești în căutare de alte idei pentru a petrece util timpul cu copiii?
Atunci te invit să te abonezi la blog AICI (pentru a primi notificări când public articole noi), pagina de Facebook și mă poți urmări pe profilul de Instagram, unde zilnic vin cu inspirații pentru părinți și copii în Istorii.

Și aceste idei vor prinde bine pe durata izolării în casă:

Cu Drag, Natalia